Energia apelor sau hidroenergia, energia mareelor şi a valurilor 
Dintr-un pârâiaş ce se scurge din balta în fundul căreia se află izvoare reci, dintr-un gheţar ce se târaşte de-a lungul unui defileu...aşa iau naştere râurile.
Vărsându-se unul în altul, ele devin treptat tot mai largi, tot mai bogate în apă, se scurg spre mări şi oceane. În iureşul săriturilor din poâvrniş in povârniş al apelor de munte, ca şi în curgerea lină a râurilor de stepă este ascunsă o mare cantitate de energie. Rezervele ei, socotind energia marilor cursuri de apa din fosta U.R.S.S., ajung la 300 milioane de kilowaţi, aceste cursuri de apă pot "produce" pe an peste 2000 miliarde de kilowaţi pe oră de energie electrică.
Omul a învăţat încă de mult să folosească în scopurile sale energia râurilor.
...Pereţii de stânca abrupţi au închis un golf îngust de ocean. Jos se lovesc de stânci valurile neînduplecate, verzi şi reci...Sunt mareele. De două ori în decursul a 24 de ore, apele fluxului, ce se deplasează în sens contrar rotirii Pământului, pătrund în acest golf, se amplifică de câteva ori şi ridică nivelul apei la înalţimea de 10 metri. De două ori în decurs de 24 de ore valurile refluxului lor se retrag, lăsând pe stânci încalceala verzuie a plantelor acvatice.
Nu peste tot mareele ating aceste înaltimi, dar puterea lor totală este colosală. După unele calcule, pe întreg globul ea s-ar ridica la 8000 de miliarde de kilowaţi, ceea ce depaşeşte de 100 000 de ori capacitatea tuturor centralelor hidroenergetice în funcţiune pe întregul glob pământesc. În direcţia folosirii acestui gigantic izvor nesecat de energie, omenirea face abia primii paşi.
...Iar valurile, neobosite, lovesc ţărmul mării. Vin, se izbesc pieptiş de stânci şi se retrag măturând scoicile. Oră de oră, zi de zi, secol după secol, când talazuri ameninţatoare, gigantice, când vălurele dantelate, uşoare, mici şi jucăuşe...Câtă energie risipesc ele în acest dans nesfârşit al lor!
Energia fluxului şi refluxului
Energia fluxului şi refluxului este una dintre puţinele forme ale energiei care nu se datoresc căldurii razelor solare. Ridicarea valului este provocată de forţa de atracţie a Lunii şi a Soarelui. În fiecare punct al oceanului, aceasta forţă este de 6 milioane de ori mai mică decat forţa gravitaţiei, dar însumată pe întreaga lui suprafaţă, ea atinge o mărime colosală. Dintr-o valoare teoretică calculată a mareei de 0,77 metri, 0,53 metri se datorează influenţei Lunii şi 0,24 metri influenţei Soarelui. Energia mareelor este un izvor de energie ce se reînoieste mereu.
Opt mii de miliarde kW este puterea fluxului pe globul pământesc.
Energia valurilor "veşnic mişcătoare"
 Energia valurilor este într-adevăr fără limită. Este un izvor nesecat, cum nesecat este şi oceanul. În mările cu apă mică, închise în toate parţile de uscat, cum este, de pildă Marea Baltică, valurile rareori depăşesc înălţimea de patru, cinci metri, pe când în largul oceanului, în special în emisfera sudică, unde cercul de apă cuprinde tot globul şi valurile se pot dezlanţui în voia lor, iar vânturile de apus suflă în permanenţă fără a-şi schimba direcţia, se întâlnesc destul de des valuri înalte de 12-18 metri.
Energia colosală a valurilor se manifestă în izbitura lor iar ea este foarte mare.
Totuşi, în mod practic, această energie nu se foloseşte aproape deloc. Două lucruri împiedică folosirea energiei valurilor. În primul rând faptul că acest izvor de energie este foarte inegal, energia valurilor este utilizată doar în cazul în care valurile sunt înalte şi constante în timp; şi al doilea motiv şi cel mai important este faptul că tehnica contemporană nu cunoaşte instalaţii cu ajutorul cărora am putea destul de uşor, destul de complet şi economic să transformăm energia valurilor în curent electric.
Ce fel de centrale hidroelectrice există?
Pe globul pământesc nu există două centrale electrice care să semene una cu cealaltă, aşa cum pe Pământ nu există două râuri care să fie la fel, deci fiecare hidrocentrală se construieşte ţinandu-se seama de condiţiile concrete ale râului respectiv.
Există totuşi un şir de caracteristici care fac să raportăm centralele hidroelectrice la o anumită grupă. Ele pot fi deosebite dupa putere: hidrocentrala de mare putere- peste 50 000 kW, de putere mijlocie- 5000- 50 000 kW, de putere mică- pana la 5000 kW. Ele se pot împărti şi după căderea de apă: cu cădere mică- sub 25 de metri, cu cădere mijlocie- 25-75 de metri, cu cădere mare- peste 75 de metri, etc. Trebuie remarcat că toate aceste împărtiri şi limite au un caracter foarte general. De asemenea, centralele hidroenergetice pot fi de baraj sau cu derivaţie.
Soarele în calitate de pompă
71% din întreaga suprafaţă a globului pământesc este acoperită de oglinda albastră şi mişcatoare a oceanului mondial şi numai 29% este ocupată de uscat. În fiecare an, căldura razelor solare evaporă de la suprafaţa oceanelor 449 000 km de apă sau aproximativ 6 Mări Caspice. 99 000 km de apă din această cantitate cade la suprafaţa uscatului, iar 62 000 km se evaporă de pe suprafeţele mlaştinilor, râurilor, lacurilor, frunzelor de plante şi pur şi simplu de pe suprafaţa solului. Numai 37 000 km de apă se scurg prin albiile râurilor înapoi în oceane.
Puterea energetică totală a tuturor râurilor de pe globul pământesc este estimată la 500 milioane kW. De cele mai mari rezerve de energie hidraulică dispune Africa (204 milioane kW), urmată de Asia cu 110 milioane kW, Europa şi America de Sud cu câte 55 milioane kW şi, în sfârsit Australia cu 18 milioane kW.
|
